500 de ani de războaie țărănești: de la revoltă la epoca capitalistă agrară!

500 de ani de războaie țărănești: de la revoltă la epoca capitalistă agrară!

În 2025, societatea are o istorie lungă de revolte țărănești, care au jucat un rol crucial în peisajul politic din ultimii 600 de ani. Articolul lui Georg Seesslen despre Freitag examinează relația complexă dintre fermieri și diverse mișcări politice și evidențiază fluiditatea termenului „fermier”. Definit inițial ca cineva care locuiește pe un teritoriu și cultivă hrană, în secolul al XVIII-lea rolul țăranului a devenit din ce în ce mai mult echivalat cu termenul de „fermier”. Această evoluție ilustrează faptul că fermierii nu sunt o clasă omogenă; ele variază de la săraci la bogați, de la puternici la neputincioși.

Rolul țăranilor a fost din punct de vedere istoric adesea ținta luptelor pentru putere dintre forțele feudale și capitaliste. Mișcările politice care au încercat să își însușească războaiele țărănești au inclus marxişti, naziști și diverse mișcări conservatoare și liberale. Fermierii sunt de obicei legați de pământul lor și luptă pentru existența lor economică și libertate. Cu toate acestea, societatea rurală este caracterizată de instabilitate, ceea ce duce adesea la presiuni de migrare către orașe sau colonii.

Cauzele revoltelor și nemulțumirii

Fermierii au fost nevoiți să renunțe la o mare parte din recoltă și din câștiguri și să ofere servicii manuale. Aceste constrângeri economice au fost întărite de iobăgie și de drepturile asociate ale gospodăriilor reglementate. Un exemplu în acest sens este „taxa de deces”, care impunea familiei unui fermier decedat să lase proprietarului cele mai bune îmbrăcăminte și cea mai bună bucată de animale. Mulți fermieri trăiau într-o situație în care aproape că nu aveau drepturi proprii și trebuiau să se supună proprietarului. Deciziile precum schimbarea reședinței sau căsătoria necesitau permisiunea proprietarului, ceea ce a dus la frustrare.

2015 a fost anul în care Martin Luther și-a publicat binecunoscuta lucrare „Despre Freyheith of a Christian Man”. Mulți fermieri au interpretat declarațiile lui Luther ca un sprijin pentru cererile lor pentru sfârșitul iobăgiei, dar aceasta a fost o neînțelegere. Luther însuși nu a văzut cererile seculare ca fiind bazate pe biblie și a susținut ascultarea față de stăpâni. În schimb, reformatorul Ulrich Zwingli a văzut Biblia ca pe baza unei vieți creștine și a susținut că oamenii ar putea destitui autoritățile dacă ar încălca reglementările biblice.

Unitatea și dezbinarea între insurgenți

Nemulțumirea fermierilor a dus la formarea unei mișcări în 1525, care s-a întrunit la Memmingen în martie pentru a formula „cele douăsprezece articole”. Aceste articole, care rezumau cererile fermierilor, au fost influențate semnificativ de Christoph Schappeler, un student al lui Zwingli. Cererea centrală era abolirea iobăgiei, care era privită ca iobăgie. Alte revendicări includ dreptul de a alege liber preotul, condiții de viață mai bune și îndepărtarea de munca forțată excesivă.

Reacțiile domnilor la aceste cereri au fost caracterizate în mare parte prin neînțelegere și ironie. Ei au manifestat puțină disponibilitate de unificare, ceea ce a dus la apariția unor conflicte interne în rândul insurgenților. În cele din urmă, Marele Război al Țăranilor Germani, care a început în 1524, s-a încheiat tragic, deoarece insurgenții au ajuns să lupte unul împotriva celuilalt și nu au putut demonstra o strategie unificată.

De-a lungul secolelor, rolul fermierilor s-a schimbat fundamental. Reînnoirea militantă și politică a dus la crearea unor mișcări care au cuprins atât elemente restaurative, cât și reacţionare. Aceste tendințe au condus în cele din urmă la nucleul național-socialismului. Modernizările postbelice ulterioare au contribuit și ele la declinul țărănimii și au schimbat permanent comunitățile rurale. Rămâne de văzut că nemulțumirile față de deciziile politice și lupta împotriva distrugerii industriale sunt însoțitoare constante în istoria fermierilor.

Persoanele de frunte din revoltele țărănești mai recente provin adesea de la proprietarii de pământ sau de la capitaliștii agrari, ceea ce dezvăluie, de asemenea, legături cu extremiștii de dreapta. Articolul lui Seesslen rezumă că este o provocare istoric să identifici o mișcare constantă de libertate și rezistență în revoltele țărănești, evidențiind complexitatea și diversitatea mișcării țărănești. Provocările cu care se confruntă fermierii sunt încă relevante astăzi, iar lupta lor pentru libertatea economică și justiția socială este un subiect în curs de desfășurare.

Pentru mai multe informații despre istoria Războaielor Țărănești, vă recomandăm articolele despre vineri şi Cunoașterea planetei.