Obișnuirea cu viața într-un mic sat francez

Obișnuirea cu viața într-un mic sat francez

Experimentăm viața simplă într-un mic sat francez, mediatorul perfect între culmile călătoriilor și provocările zilnice ale vieții orașului

Există anumite conotații asociate cu viața la țară. Este fie burgheză și plictisitoare (dacă o îmbrățișezi), fie insulară și provincială (dacă te-ai născut în ea). În urmă cu cinci ani, gândul de a petrece câteva luni într-un mic sat francez cu nimic altceva decât o brutărie și un magazin din colț m-ar fi îngrijorat.

Cu toate acestea, după un an de drum, părea mediatorul perfect între vârfurile călătoriilor și provocările vieții orașului. Și așa, după o vizită trecătoare acasă, ne-am făcut bagajele și ne-am mutat în Franța pentru câteva luni.

M-am adaptat la viața în micul nostru sat francez a fost mai ușor decât mă temeam. Aici sunt mai puțini oameni, mai puțin zgomot, mai puțină poluare și mâncare mai bună. Iubesc Londra, dar Saint Jouin de Marnes a dat o privire asupra vieții simple - probabil o viață mai bună. Iată ce am făcut în prima noastră lună aici.

M-am trezit cu această priveliște

În fiecare dimineață ne trezim cu această priveliște asupra satului.

vechi=““>Atlas și ghete

Comparați-o cu această poză pe care am făcut-o de pe balconul meu din Londra în august 2014, cu o zi înainte de a pleca în călătoria noastră în jurul lumii. Vremea bună face o asemenea diferență.

vechi=““>Atlas și ghete

M-am obișnuit cu alergarea de dimineață la boulangerie

alt=„Drumeții într-un mic sat francez”>Atlas și ghete

În Londra, pâinea proaspătă și caldă este un răsfăț. Aici este normal. De fapt, o brutărie nu se poate numi brutărie (sau boulangerie) decât dacă își face pâinea de la zero. Ni se mai spune că accesul sătenilor la pâine este impus prin lege.

Am mâncat mai multe produse de patiserie decât este recomandat

alt="Paserii dintr-un sat francez">Atlas și ghete

Aceste lucruri sunt ca raiul într-o cutie. Lui Peter îi place moka, dar eu prefer ciocolata. Încercăm să ne limităm la unul pe săptămână, dar săptămâna trecută am avut patru.

Am făcut plimbări lungi pe câmpuri galbene

• alt=““>
• alt=““>

Am învățat să merg corect pe bicicletă doar în timpul absenței noastre de un an. Drumurile de țară din Saint Jouin de Marnes mi-au oferit oportunitatea de a conduce pe lângă trafic, de a practica semnalizarea și de a îmbunătăți gradul de conștientizare generală, fără a-mi pune viața în pericol pe străzile Londrei.

Am găsit cadouri pe pervazul ferestrei noastre

alt=“Fructe locale în satul nostru francez”>Atlas și ghete

Madame Broad locuiește la vest de noi, iar Patrick și Sylvie locuiesc la est. De multe ori ne lasă cadouri pe pervaz. Am avut caise, pere, sos de mere picant și chiar doi dovleci uriași.

A participat la un festival din sat

alt="Festivalul satului din satul nostru francez">Atlas și ghete

Peter a acceptat paharul de cidru. Cât de mult? întrebă el, întinzându-și mâna după portofel. Domnul mai în vârstă mi-a făcut semn să renunț și mi-a explicat că cidrul local este gratuit. Ne-am petrecut după-amiaza vorbind intermitent cu localnicii, care au vorbit cu amabilitate încet, pentru a putea înțelege întrebările lor.

Legume cumpărate de la „MONSIEUR Poirot”

• alt=““>
• alt=““>

În fiecare sâmbătă dimineața, „Monsieur Poirot” merge în piața principală cu fructe și legume proaspete. Știe că suntem englezi, așa că comentează mereu vremea.

Am mâncat afară, sub foișorul NOSTRU

alt="Mană în aer liber în satul nostru francez">Atlas și ghete

Peter are un balcon Julieta în Londra, așa că nu este posibil să mănânci acolo. Al meu are vedere la A12 și, prin urmare, este funcțional doar dacă vă place mâncarea cu abur. Avem aici un foișor minunat odată ce te obișnuiești cu albinele care bâzâie în tufa de lavandă din apropiere.

Tablouri fermecătoare găsite la fiecare colț de stradă

• alt=““>
• alt=““>
• alt=““>
• alt=““>

Biserica abației Saint Jouin de Marnes se află la o plimbare de cinci minute pe stradă. Construit în secolele al XI-lea și al XII-lea, este un far de poveste în călătoriile noastre cu bicicleta acasă. Ne place și casa de după colț. Nu știm cine locuiește acolo, dar bănuim că este o bătrână care ar putea să ne invite la un pahar dacă o întâlnim vreodată.

A făcut stropi de casă

• alt=““>
• alt=““>
• alt=““>
• alt=““>

Culegem struguri și mere în curtea noastră. Peter a avut ideea nebună de a face stropi de casă - ceva ce niciunul dintre noi nu mai făcuse până acum. A fost delicios.

Un spectacol fantastic surprins de o trupă în trecere

Când am văzut afișele pentru Nuits Romanes, m-am așteptat la ceva asemănător unei pantomime. În realitate, trupa a oferit o performanță live fantastică. (Iartă-mi munca groaznică cu camera. Îi voi spune lui Peter să nu mă lase să mă apropii de chestia aia.)

Dansat de bucurie în secțiunea engleză

alt=„cumpărarea de alimente într-un supermarket”>Atlas și ghete

Cel mai apropiat supermarket al nostru este o călătorie de 20 km dus-întors, ceea ce nu este o sarcină ușoară, deoarece nu avem mașină. Eforturile noastre pe bicicletă au fost răsplătite de descoperirea unei secțiuni „Anglais” în Inter Marche. Creme de budincă peste tot!

Încearcă să se adapteze localnicilor

Ei bine, trebuie să încerci, nu?

alt="Viața într-un sat francez">Atlas și ghete

Pentru o privire distractivă asupra vieții expat în Franța, citiți A Year in the Merde de Stephen Clarke.

Declarație de misiune: Atlas & Boots

      .