Cum mi-am învins teama de păianjeni

Cum mi-am învins teama de păianjeni

Un val de scepticism îmi șerpuiește corpul. Închid ochii și îmi încetinesc respirația, hotărât să-i dau lui John o șansă corectă. Vocea lui este blândă și mă liniștește într-o stare de calm. După câteva minute, își începe cântarea: „Din acest moment, vei fi calm, relaxat și în largul tău în prezența păianjenilor”. Încerc să-i absorb cuvintele, să le interiorizez, să le cred cu adevărat.

„Tu deții controlul”, continuă el. „Sunt calmi, relaxați și relaxați în jurul păianjenilor.” Cuvintele lui vin în diverse încarnări, dar mă asigură întotdeauna că voi rămâne „calm, relaxat și în largul meu în prezența păianjenilor”.

Această hipnoterapie nu este ca acele emisiuni TV în care un spectator dansează ca un pui când cineva strigă „ciorbă”. Mă simt amețit și relaxat, dar conștient acut de împrejurimile mele: stau întins într-o cameră mare cu alți vreo 20 de arahnofobi, cu ochii închiși împotriva luminii, în speranța profundă că hinoterapeutul clinic John Clifford știe ce face.

După-amiaza începuse cu toți adunându-ne într-un teatru. John și expertul în păianjeni de la Grădina Zoologică din Londra, Dave Clarke, ne-au spus la ce ne putem aștepta de la o sesiune de patru ore. Ei au explicat că, da, pare o farsă faptul că o frică de o viață ar putea fi ștearsă într-o singură după-amiază, dar că s-a dovedit eficient la mii de oameni.

Oficial am fost acolo pentru a revizui programul Rough Guides. Neoficial, mă pregăteam pentru turneul mondial al lui Atlas and Boots. Știam că voi face drumeții în Amazon, voi tabara în Columbia și voi explora Venezuela. Nu puteam lăsa frica mea de păianjeni să-mi strice călătoria–și așa, cu un optimism neobișnuit, m-am înscris la Programul Păianjeni Prieteni de la Grădina Zoologică din Londra.

vechi=““>Atlas și gheteManipularea tarantulei Maggie la Grădina Zoologică din Londra, martie 2014

După introducere, am avut o sesiune de „legături” de grup în care am explicat ce ne-a speriat despre păianjeni („cum se târăsc atât de repede”, „picioarele lor blănite”, „atât de multe picioare”, „corpurile lor negre” și așa mai departe). John a notat cu atenție toate motivele. Ulterior, Dave a luat haina și a explicat câteva fapte despre păianjeni, subliniind faptul că ei fug mereu de oameni. El a detaliat obiceiurile și motivațiile lor, încercând în esență să le „umanizeze”.

După o pauză de băutură a venit ședința de hipnoză de grup care mă face să mă întreb de ce stau întins pe podea cu 20 de străini care încearcă să creadă că voi rămâne calm, relaxat și în largul meu în prezența păianjenilor. După o jumătate de oră, John ne spune să ne imaginăm frica ca pe un nor negru greu. El ne cere să ne imaginăm că plutește din ce în ce mai sus pe cer până când este în sfârșit pulverizat în mintea noastră. Când ieșim din hipnoză, suntem cu toții puțin stânjeniți, complici cu îndoiala noastră tăcută.

Apoi vine testul propriu-zis. Ne îndreptăm către secțiunea BUGS a grădinii zoologice pentru a întâlni câțiva păianjeni la prima mână. Ating câțiva păianjeni de casă și încă simt fiori pe șira spinării. Apoi încerc să capturez și să eliberez. Nu am prins și eliberat niciodată un păianjen până acum și, în schimb, am optat să-l aspir cu un aspirator. Trec testul, dar mă întreb dacă este doar pentru că am pătura de urgență Spider Warden.

Mi se prezintă apoi Maggie, tarantula grădinii zoologice. Le țin cu puțină dificultate. Vedeți, tarantulele nu sunt deloc asemănătoare unui păianjen. Sunt mari și lenți, iar păianjenii mai rapizi sunt cei care mă sperie cu adevărat.

Plec de la întâlnire cu două gânduri. Pe de o parte, m-am descurcat cu păianjeni adevărați fără să mă sperii. Pe de altă parte, aș putea cu adevărat să fiu „vindecat” într-o singură după-amiază? Încerc să-mi amintesc ce ne-a spus John în ședință: când vedem un păianjen, este firesc să reacționăm cu surpriză, dar atunci calmul se instalează și trece peste reacția noastră inițială.

„Vom vedea”, m-am gândit, parțial îndoielnic, parțial plin de speranță.

Înainte rapid cu un an și pot spune cu încredere că m-am vindecat. Am luat un păianjen în camera mea de zi și l-am lăsat afară, am dat cu ușurință unul de pe umărul unui coleg de muncă, am adormit cu unul târându-se în colțul camerei și am făcut un duș cu unul în apropiere. Nu-mi vine să cred, dar m-am vindecat. Singura mea dorință este să am o sesiune asemănătoare pentru târâieli generale înfiorătoare. Într-o dihotomie ciudată, rămân tăcut în privința păianjenilor, fie ei păianjeni de casă în Marea Britanie sau tarantulele în Columbia...

...dar tot înspăimântă de bug-uri de aproape orice alt fel.

Când mă voi întoarce la Londra, s-ar putea să-l caut pe John pentru o altă sesiune.

Program Friendly SpiderAdult = 135 GBP Membru ZSL = 121,50 GBP (reducere de 10%) Reduceri = 94,50 GBP (reducere de 30%) zsl.org/experiences/friendly-spider-programme

Declarație de misiune: Atlas & Boots

      .